to be continued…
we WILL be victorious!!! decembrie 18, 2009
The paranoia is in bloom, the PR
The transmissions will resume
They’ll try to push drugs
Keep us all dumbed down and hope that
We will never see the truth around
(So come on!)
Another promise, another scene, another
A package not to keep us trapped in greed
With all the green belts wrapped around our minds
And endless red tape to keep the truth confined
(So come on!)
They will not force us!
They will stop degrading us!
They will not control us!
We will be victorious!
Interchanging mind control
Come let the revolution take its toll if you could
Flick the switch and open your third eye, you’d see that
We should never be afraid to die
Rise up and take the power back, it’s time that
The fat cats had a heart attack, you know that
Their time is coming to an end
We have to unify and watch our flag ascend
They will not force us!
They will stop degrading us!
They will not control us!
We will be victorious!
urari ratate… decembrie 2, 2009
Am vrut sa trec ieri pe undeva, ici-colo, pe alocuri, sa urez romanilor desteptare, dar m-am impiedicat de ceata si m-am lovit in cot de-un colt de fum, asa ca m-am lasat de planuri mari si nu am mai urat nimic romanilor… au deja de toate, iar somnu-i dulce, de ce sa se destepte?
Votati? Cum?
bizi rrrau! noiembrie 12, 2009
Stiu, stiu ca a trecut aproape o luna de cand n-am mai aberat pe aici, dar m-am gandit cu altruism la stratul de ozon, la oboseala cerebelelor voastre, la diopriile care cresc… am zis sa mai scutesc ambientul de poluare, macar in microcosmosul meu… 
Cum adica nu sunt credibila? Nu cred! Eu cred ca ma credeti! 
ok, ok… nu-mi place scuza aia cu ocuparea si ocupatia… nu-s sub ocupatie, dar sunt foarte, foarte ocupata… bla-bla-bla… si totusi, asa mare nevoie aveam sa mai dau pe-afara… incat am pus PAUSE la toate cele 15 kestii pe care le faceam acum simultan si am zis ca timp de 5 minute voi scrie exact ceea ce vor muschii degetelor mele, fara sa stau pe ganduri, fara o idee, fara explicatii, fara scop si fara cauza… pentru mine, asa, de break!
ACHTUNG!!! Uit mereu sa pun avertismentul acesta inainte de a va lasa sa cititi… am scris decat asa… aiurea, deci nu era cazul sa cititi! Timp irosit…
Voi cu ce va umpleti timpul cand vreti sa va goliti mintea?
stropi de vis… octombrie 20, 2009
nu pot auzi nici un alt zgomot si ma bucur nebuneste ca picaturile ploii acopera tot haosul din jur! ador tunetele si fulgerele care ma fac sa tresar si sa ma ghemuiesc in bratele care ma cuprind, ferita de orice rautate, protejata de zgomotul infernal de liniste deplina! iubesc ploaia si fiecare strop care danseaza, fie lent, fie cu ropote puternice! imi place cand fuge lumea sa se adaposteasca de ploaie si vad rareori cate o persoana care se plimba linistita prin ploaie, fara sa o simta ca pe o amenintare, ridicand uneori ochii inchisi spre cer, pentru a savura din plin caderea picurilor de ploaie, ca pe o binecuvantare cereasca!
iubesc ploaia, desi nu mereu reusesc sa ma bucur de ea!
decor tomnatic… octombrie 13, 2009
Danseaza frunzele-n mirifica betie,
Parfumul ploii mangaie visarea,
Sufletul ruginit e-n dulce agonie,
Visul meu mut rascoleste-acum marea.
Vibreaza amarnic culorile vestejite,
Armonie creeaza tunetele din gand.
Doare pustiul din zarile vrajite,
Covorul de frunze-l aud suspinand.
Doar ploaia-mi mai canta ecoul,
Doar norii-mi zambesc pe-al meu drum ,
Doar funza-mi mai mangaie dorul,
Doar toamna mai zburda aievea acum.
aiming emptiness… octombrie 7, 2009
nimic nu este mai dureros, dupa parerea mea, decat sa traiesti in gol, sa treaca viata pe langa tine si sa realizezi ca n-ai un sens, ca n-ai o directie, ca n-ai un punct fix, un obiectiv, o motivatie, o ratiune pentru a merge mai departe pe un drum pe care ai mers mereu in pura inconstienta si dus inainte de inertie, de vant, de valuri…
what’s the poit to all that?
ar fi mai multe…
cineva spunea odata ceva de genul “daca nu tintesti nimic, cu siguranta vei ajunge la tinta!”
si bine a zis cine a zis cand a zis ce a zis!
ai avut vreodata senzatia ca mergi inainte doar pentru ca intr-acolo te poarta strada?
ai avut vreodata senzatia ca ai trecut de o intersectie fara sa o vezi si cu siguranta trebuia sa mergi la dreapta/stanga exact acolo?
ai avut vreodata senzatia ca esti obosit de trait?
ai avut vreodata senzatia ca nimic nu are sens si viata insasi nu are nici un rost?
ai avut vreodata senzatia ca te minti singur?
ai avut vreodata senzatia ca nu te poti opri din mers, desi ar fi exact ceea ce ti-ai dori in acel moment?
ai avut vreodata senzatia de gol… gol imens… in tine?
ai avut vreodata senzatia ca te-ai ratacit, desi cunosteai exact locul unde te aflai?
ai avut vreodata senzatia ca trece timpul pe langa tine cu o viteza mai mare decat a ta de a-l percepe?
ai avut vreodata senzatia ca poti opri timpul in loc si totusi nu ai facut-o?
ai avut vreodata senzatia ca nu mai ai nimic de pierdut?
ai avut vreodata senzatia ca intrebarile nu se vor opri niciodata si nu vei trai suficient sa gasesti raspunsurile?
…
ma opresc aici nu pentru ca am epuizat intrebarile, ci pentru ca imi impun sa le ignor pe celelalte… pentru o clipa…
… imi doresc un va urma… dar nu stiu daca va mai exista…
stardust… octombrie 1, 2009
sunt praf de stea -
cazuta deja.
prind viata-n cadere,
dar mor in tacere-
sfarmata in zbor,
de fluturi si nori-
rataciti calatori,
contra vantului surd,
care-mi urla in gand,
iar eu il alint
cu el mai colind
unde ochii nu vad
si oamenii cred
ca-i vid,
ca-i morbid,
ca-i goana de vant,
dar eu imi tot cant
si-adorm suspinand,
caderea n-o simt
decat ca alint,
ajunsa-n abis,
ma-nalt ca prin vis:
rup aripi de zmeu,
zbor pe curcubeu,
calare pe stele
gasesc un alt eu.
incotro? de ce?
cat? cum? pentru ce?
cine? unde? cand?
ma intreb pe rand,
ca sa ma-ntretin
in zborul sublim.
raspunsuri ar fi,
dac-as auzi
sau as asculta
si as cauta
sa-nteleg ceva…
dar cum praful zboara,
timpul nu-l masoara,
locul nu-l cuprinde,
nici nu-ncape-n minte!
merge mai departe,
se ridica de cade,
alearga pe loc,
rade, scuipa foc,
danseaza pe nori
adoarme in zori,
viseaza-n culori.
continua zborul,
pana-i moare dorul…
gand transparent… septembrie 30, 2009
mi-a trecut prin minte o idee cu asemenea viteza incat n-am reusit nici sa-i simt mirosul… nici sa-i identific forma… macar asa, in mare… nimic! n-am fost in stare sa realizez daca era un gand bun, sau vreo alta idiotenie, pe care e mai bine ca n-am avut timp s-o percep! si totusi, mi-a ramas mirosul incolor si culoarea fada pe care a lasat-o in urma… ma gandesc acum ca pe drumul de intoarcere, de oriunde ar fi venit, poate va trece tot pe la mine si va fi atat de obosita, incat sa circule cu viteza mai redusa… sa-mi ramana macar amintirea ideii, umbra gandului si ideile pe care mi le voi face vis-à-vis… mda…
43 things… septembrie 28, 2009
… cand ai somn, dar nu poti dormi si esti plictisit sa delirezi.. excelezi in delir! 
I took the 43 Things Personality Quiz and found out I’m a
Self-Improving Self-Knowing Extrovert
… o fi de bine, o fi de rau?
aha… nu vazusem 2 kestii… am refactut testul
acum imi da cu rest… cred ca e de la ei!
I took the 43 Things Personality Quiz and found out I’m a
Risk-Taking Traveling Reinventer
sublimul haos… septembrie 28, 2009
Ma irita tendinta oricui de a-mi face curatenie si ordine in lucruri, in activitati, in vorbe, in idei, in ganduri, in… mine!
Care e problema pana la urma? Nu reuseste nimeni sa inteleaga ca daca e ordine (in perceptia oricarei alte persoane in afara de mine) nu mai vad clar si daca am gandurile in ordinea respectiva, nu le mai inteleg si nu mai au acelasi sens pentru mine? Cine vine apoi sa-mi traduca si sa-mi explice propriile ganduri? Atunci sa va vad!
Imi place dezordinea mea si nu pot trai fara haosul meu paradisiac, ador imperfectiunea perfect haotica- e sublima!
Stiu ca nu e simplu de inteles… nici nu pretind asta, tocmai de aceea nu vreau sa pretinda nimeni de la mine altceva in afara de ceea ce vine natural… fara sa fac eforturi sa pun la punct forma, uitand intr-un final fondul… Ce aveam de facut/spus? Cine mai stie? Eu eram ocupata sa-mi fac ordine in idei… si intre timp, in loc de PAUSE am apasat PLAY… gata, STOP!
the enemy in the mirror. septembrie 25, 2009
… ma uit la tine si ma enervezi la maxim!
… te urmaresc nemiscata si ma uimesti clipa de clipa, desi credeam ca te cunosc atat de bine…
… insist sa te privesc si iti vad toate defectele evidentiate ca petele de cerneala pe o coala imaculata.
… nu ma pot abtine sa nu-ti mai arunc o privire si acelasi dezgust mi-l provoci, din ce in ce mai mult si mai intens!
… inainte sa-ti intorc spatele, te fixez si-mi spun ca e ultima data cand imi voi invenina privirea cu imaginea ta!
… nu imi controlez ochiul stang, care sare cu strabismul lui in directia ta si te sfideaza cu o sila atenta.
… ma intreb in continuare de ce ma holbez insistent la ceva ce-mi face rau si mai ales ma intreb ce anume ma doare…
… privindu-te intens incep sa inteleg nu numai ca imaginea ta m-a plictisit in mod morbid, ci tot ceea ce-mi transmiti ma infioara.
… acordandu-ti atata atentie, realizez ca un oarece pic imi si pasa de tine… desi nu vreau sa recunosc asta!
… analizandu-te indeaproape, constat ca nu semanam deloc… si-s mandra de asta!
… cercetandu-te, oarecum imi amintesti de cineva cunoscut… la care ma uitam demult… aici, unde te vad acum pe tine…
… cautandu-ti ochii, sa-ti citesc gandurile cele mai ascunse, pricep ca e nociv sa incerc sa te cunosc- ma sperii!
… urmarindu-te, fara sa te ating, reusesc sa iti simt tremuratul buzelor, chiar daca in ochi iti scapara scantei inumane.
… sfidandu-te, imi dau seama ca ar fi inutil sa te inteleg azi, pentru ca maine sa fii altcineva si s-o iau de la capat…
… cum sa nu te detest cand vad ca nu stii niciodata ce vrei?
… cum sa nu te urasc atunci cand stiu ceea ce vrei si te vad ca renunti atat de usor?
… cum sa nu-mi fie sila de tine cand vad cum iti plangi de mila?
… cum sa nu detest atunci cand vad ca ai incredere oarba in tine fara sa te cunosti?
… cum sa nu te urasc cand vad ca vrei mereu mai mult de la mine, de la tine, de la lume, de la viata?
… cum sa nu-mi fie sila de tine cand vad ca esti vesnic nemultumita de mine, de tine, de lume, de viata?
… cum sa nu te sfidez cand imi razi in fata chiar daca lumea se prabuseste in jurul nostru?
*** decid sa te ignor cand n-am chef de tine, sa te inteleg cand vreau eu, sa te urasc atunci cand ma plictisesc sa aud ca te iubeste toata suflarea, dar accept sa te iubesc si eu… cand altii te urasc… ca sa nu mori, totusi, ca ne stim de atata timp… si m-am obisnuit cu tine, pacoste!
Orgolii septembrie 24, 2009
Pana si toamna ne-a zambit… ieri, cand a luat la suturi vara trecuta… s-a instalat cu tupeu… trimisese din timp cateva ploi sa-si ameninte venirea… dar nici vara nu s-a lasat mai prejos… avand pile la soare,
a decis sa sfideze colega careia tocmai i-a predat stefeta si a facut soarele sa straluceasca si sa zambeasca ironic tocmai in ziua incoronarii oficiale a toamnei…
Din toata asceasta batalie de orgolii… cine are, oare, de castigat?
Vine ea iarna… si le da peste nas la amandoua… sa se invete minte!
